Din terapie

♦️Când oamenii plâng, oferă-le spațiu.Când oamenii se retrag dă-le răgaz să se regăsească.

Am avut săptămâna trecută în cadrul unei ședințe senzația că omul din fața mea încetase de atât de mult timp să își mai ofere spațiu pentru el încât subconștientul lui devenise deja sufocat de asta. A crescut într-un mediu “comun” în cultura noastră, cu niște părinți între care trebuia să fie mereu mijlocitor, apoi în adolescență când a avut iar o încercare în a se arată pe el cu tot cu emoții a fost blamat, după care acum ca și adult a încetat să își mai dea spațiu lui încât părea ca s-a obișnuit cu privarea de propriile emoții. L-am întrebat când deja simțeam în propriul corp apăsarea sentimentelor cărora le pusese atât de multe porți, cum e relația pe care o are cu el însuși și am văzut cum respirația și privirea au rămas blocate pentru câteva secunde după care a spus doar atât: - ”M-am ascuns de mine!” A fost atât de apăsător să își îndrepte privirea spre propriul suflet încât până la sfârșitul ședinței a spus că își simte corpul fără energie și că are o stare de somnolență, iar astăzi când am avut din nou ședință a lucrat atât de intens cu emoțiile lui încât m-a rugat să terminăm cu 10 minute mai devreme pentru că se simțea extenuat.

Ceea ce pe mine ca și psihoterapeut m-a bucurat a fost faptul că deși e foarte greu să se uite la ce simte și privească în interior a început un drum în care învață să aibă grija de el, să își dea spațiu și timp să simtă, să își întâlnească emoțiile indiferent că sunt bune sau nu.

O altă concluzie pe care am desprins-o din acestă poveste este aceea că pentru ca viața noastră să funcționeze benefic e necesar să ne oferim în primul rând nouă ceea ce de multe ori oferim doar altora, să conștientizăm că avem nevoie de rutina de a fi față în față cu ce simțim și a înțelege ce se întâmplă, să știm să ne facem spațiu în relația cu noi și cu ceilalți, să ne dăm voie să existăm sincer și autentic.♦️

#alinaglavanpsihoterapeut #psihoterapeut #terapie